EIGRP (Enhanced Interior Gateway Routing Protocol), este precum spune si numele, un protocol de tip interior gateway, adica este folosit pentru a realiza rutarea traficului in interiorul unui sistem autonom. Este un protocol dezvoltat de Cisco, iar termenul de “enhanced” face referire la faptul ca EIGRP este succesorul protocolului IGRP. Principalele avantaje pe care le prezinta EIGRP fata de predecesorul sau sunt timpul mai scazut de realizare a convergentei, folosirea algoritmului DUAL pentru a determina cele mai bune rute si rute de back-up loop-free si faptul ca este un protocol classless suportand VLSM.
EIGRP este protocolul cu cea mai mica distanta administrativa de pe echipamentele Cisco (AD = 90).
EIGRP este protocolul cu cea mai mica distanta administrativa de pe echipamentele Cisco (AD = 90).
Pe versiunile mai vechi de IOS este activata implicit comanda auto-summary ceea ce inseamna ca EIGRP realizeaza sumarizarea automata la granita classful de fiecare data cand in topologie se face traversarea intre doua clase majore de retea.
De ex.: Presupunem retelele 192.168.0.0/25 si 192.168.0.128/25 direct conectate de R1, iar intre R1 si R2 avem reteaua 10.10.10.0/30. Cand sumarizarea automata este activata, R2 va invata de la R1 despre o singura retea 192.168.0.0/24 prin 10.10.10.1.
EIGRP este un protocol de tip advanced distance vector, asta insemnand ca spre deosebire de OSPF care este un protocol de tip link-state unde toate ruterele au acceasi informatie despre topologia retelei, ruterele configurate pentru a folosi EIGRP cunosc doar vecinii direct conectati. Informatia despre acestia este pastrata in “neighbors table”, iar informatia oferita de ei este pastrata in “topology table”. In final, cele mai bune rute din tabela topologica se vor regasi in tabela de rutare.
In topology table se pastreaza cele mai bune rute si cele mai bune rute de back-up loop-free.
Cea mai buna ruta catre o destinatie se numeste “Successor”, iar distanta catre reteaua de destinatie se numeste Feasible Distance (FD). De ex. (in imaginea de mai jos) R2 poate sa fie Successor pentru R1 catre 4.4.4.4/32.
La randul sau R2 are o distanta catre reteaua 4.4.4.4/32 de pe R4. Pentru R2 aceasta este FD, dar cand o anunta catre R1 aceasta poarta denumirea de Advertised Distance sau Reported Distance.
Daca R3 ar prezenta o ruta de back-up pentru R1 catre reteaua 4.4.4.4/32, aceasta ar purta denumirea de Feasible Successor.
Conditia de fezabilitate (Feasibility Condition) precizeaza ca o ruta poate sa devina Feasible Successor doar daca distanta pe care o anunta (RD) este strict mai mica decat FD.
Metrica folosita pentru determinarea celor mai bune rute este complexa si ia in calcul bandwidth-ul, gradul de incarcare al unui link, delay-ul si cat este de incredere. Fiecarui element ii este atribuita o constanta K, iar implicit valorile K1 si K3, asociate cu bandwidth-ul si delay-ul sunt 1. Bandwidth-ul luat in considerare este cel mai mic bandwidth intre sursa si destinatie, iar delay-ul este cumulativ si se exprima in zecimi de microsecunde.
Formula de calcul a metricii conform valorilor implicite este :
[K1*(10^7/ cel mai mic bandwidth)+K3*(delay cumulat/10)]*256 = Metric
K1=K3=1
Bandwidth-ul si Delay-ul unei interfete se pot vizualiza utilizand comanda show interface.
Din linkul de mai jos se poate descarca un fisier excel care inlesneste calculul metricii.
Laborator conceput de : Adrian Roata (cursant InfoAcademy)
Configuratia initiala a laboratorului se poate descarca de aici.
Topologie (dati click pe imagine pentru a mari)
In prima parte a laboratorului voi configura EIGRP-ul.
Variabilele x si y se adapteaza in functie de ruterul configurat.
Rx(config)#router eigrp 10
Process ID-ul trebuie sa fie acelasi pe toate ruterele configurare.
Acest lucru reprezinta o conditie pentru formarea adiacentei. Daca doua rutere au PID-uri diferite NU vor forma adiacenta.
Rx(config-router)#eigrp router-id x.x.x.x
La fel ca la OSPF ordinea de stabilire a router-id-ului este configurarea manuala, urmata de alegerea celei mai mari adrese IP de pe o interfata loopback, iar in final cea mai mare adresa IP de pe o interfata fizica aflata in starea up.
Rx(config-router)#no auto-summary
Dezactivam sumarizarea automata.
Rx(config-router)#network 192.168.xy.0 0.0.0.255
Anuntam retelele direct conectate folosind comanda network.
In partea a doua a laboratorului voi urmari sa identific modificarile ce au loc in tabela topologica si tabela de rutare cand influentez metrica prin schimbarea valorii bandwidth-ului.
Dupa ce am terminat de configurat EIGRP-ul, folosim comanda #show ip eigrp neighbors pentru a vedea vecinii de pe retelele direct conectate.
Daca observam ca sunt probleme in realizarea adiacentelor putem utiliza comanda #show ip protocols pentru a verifica AS number-ul si retelele pe care le anuntam.
De asemenea putem folosi comanda #show ip interface brief pentru a vedea starea interfetelor si ce IP-uri avem configurate.
Ca o metoda de buna practica, conectivitatea se poate verifica inca din faza de configurare a interfetelor, utilizand comanda ping.
Scenariul 1
Toate interfetele gigabit au bandwidth-ul 1000000 Kbps si delay-ul 10 usec.
Interfetele loopback au bandwidth-ul 8000000 Kbps si delay-ul 5000 usec.
Observam ca s-au format doua adiacente, iar in tabela topologica apar “2 successors” catre reteaua 4.4.4.4/32. Asta inseamna ca doua rute catre loopback-ul de pe R4 vor fi prezente in tabela de rutare de pe R1, iar prin acestea se realizeaza equal-cost load-balancing.
Scenariul 2
Configuram bandwidth-ul 100 pe interfetele g1/0 si g2/0 de pe R2.
Observam ca desi adiacentele se pastreaza deoarece mesajele “hello” continua sa se transmita fara probleme intre R1 si R2, in tabela topologica a ramas un singur successor (R3) deoarece pentru celelalte rute nu se indeplineste conditia de fezabilitate (FC: RD < FD).
RD anuntate de R2 catre R1 pentru loopback-ul de pe R4 sunt 25728256 prin g1/0 si 25728512 prin g2/0.
Ambele valori sunt mai mari decat FD 131072, deci nicio ruta prin R2 catre R4 nu poate deveni feasible successor.
Pentru a vedea ca valorile sunt corecte putem inchide interfata g1/0 de pe R3,
iar ulterior g1/0 de pe R2.
Scenariul 3
Dupa revenirea la configuratia intiala, configuram interfata g0/0 de pe R1 cu bandwidth-ul 100.
Observam ca in tabela topologica al lui R1 avem doua rute catre loopback-ul de pe R1, dar una singura este Successor.
Successor-ul reprezinta ruta care urmeaza sa fie pastrata in tabela de rutare, cealalta ruta devenind Feasible Successor (ruta de back-up), in urma indeplinirii conditiei de fezabilitate (130816 < 131072).
Ruta de back-up intra imediat in tabela de rutare in cazul in care Successor-ul devine indisponibil.
Sper sa gasiti util acest laborator. Va rog sa lasati eventualele opinii si/sau observatii in sectiunea de comentarii.
Spor! :)
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu